Ce conteaza cu adevarat? Tot ce este simplu, toate lucrurile devenite obisnuite... Copilaria!... sa stii sa-ti amintesti cu drag, nu sa te simti jenat de prostiile fara sens pe care le faceai! Aminteste-ti ca era bine... sa nu stii nimic, sa nu ai habar de tot ce era rau in lume! Oamenii din viata ta! Nu te mai gandi la ce vei face maine daca va ploua, gandeste-te ce poti face acum! Lasa lucrurile sa vina de la sine! Daca va fi sa fie, sigur se va intampla cu sau fara grijile tale! Pana atunci, bucura-te de tot! Fericirea vine din lucruri marunte, atunci cand te astepti mai putin! ...aduna ce-i mai bun din toate!
app... Sa ai parte numai de impliniri, sanatate si multa fericire! Nu uita, suntem rezultatul propriilor noastre stradanii! A te lupta cu tine este lupta cea mai grea, dar a te invinge pe tine insuti este biruinta cea mai frumoasa...
Cum ar fi lumea fara culori? Stateam si ma gandeam zilele trecute care este cea mai frumoasa culoare... Dar pana la urma noi atribuim valoare culorilor. Fara noi ar fi simple combinatii de rosu, albastru si verde… Insa odata cu noi devin zambetul fetei de alaturi, sau a persoanei iubite. Noi, eu si tu, ii dam rasaritului culoarea adevarata. Iar cand cineva indrazneste sa pomeneasca acest cuvant, iti apar in gand sute de imagini, sutele de rasarituri care le-ai prins dimineata venind acasa dupa o noapte lunga petrecuta cu prieteni, sau poate fi soarele ce-l vezi pe cer pentru prima oara-n zi cu toate ca e amiaza.(mi se intampla des) Fericirea e cea mai frumoasa culoare pe care o poti intalni in viata, caci pana la urma e o culoare complexa, alcatuita din sutele poate miile de culori ce le infrunti in drumul tau de succes. Succesul este un drum la fel ca si fericirea. Un drum plin de esecuri, de mici bucurii, de putin amar si intuneric pentru ca mai apoi sa te bucuri de culorile unei camere plimbatoare. De implinirea unei dimineti ce te surprinde-n pat alaturi sau cu gandul la persoana iubita. Sau poate ploua si brusc realizezi ca ai mai descoperit o culoare misto-n propia camera. Culoare ce pana acum era dezavantajata de soare… Desigur, culorile sunt doar culori, daca noi nu le-am atribui o valoare, o insemnatate.
Atunci cand vorbesti, iti imaginezi in gand unele imagini colorate, sau nu (caci pana la urma si griul e o culoare!) (cat m-am contrazis odata cu cineva ca visele sunt colorate...nu recunosc nimic:P )
Ne aduse iepuraşul Ce nu vede, cred, nici Naşul Decât o singură dată…vai! De rămâne fără grai: Un mieluţ mai merinos De trei ori merituos, Se făcu-ntr-o lună-două Cât alţii în nouăşinouă, Şi nu are nici toxine (La FeMeI nu dă prea bine) De-atâta bunăstare Nu-i mai trebuie nici sare, Poate-un pic de leuştean, S-aibă gust ca cei de-un an. Asta-i treabă fermecată, Mielule mergi şi te-mbată! De nu-ţi vine a crezare Că eşti mielul cel mai mare. Se-auzi un simplu zvon C-o să scapi de ghinion… Sau măcar la mănăstire Asta da bună vestire… Şi cu ouă încondeiate, Capul nu ţi-l vei mai bate. Când vorbim de sacrificiu, Mielu-i „primul” la serviciu, Sau „prima”, că-i efeminată, Că mai nou, aşa se poartă… Hotărâm că oile Să păzească stânile… Stai pe-aci că se-nşelară Şi pe baciu-mpresurară Şi pe loc strigară: Beee Oile, ziseră: „Bre! Baciule! Aşa ni-i bine… Şi nu pe-ntunericime! Noi nu facem de serviciu Chiar de-ajungem la ospiciu… Yes, we can! Dar pe lumină, Nici măcar pe lună plină. Să facă şi berbecuţii Că sunt mari şi ei, prostuţii! Chiar aşa puţini cum sunt, Dau cu bezna de pământ, Şi-or păzi ca surdo-muţii Să nu fugă toţi mieluţii, După pana de curent
Care pică indolent. Noi acasă-n siguranţă Vom gândi mai cu speranţă: Lu**** tu când erai Multe ne declasificai… Iar mai des de încercai… Nu mereu tu reuşeai… Acum cin-te moşteneşte, Noi nu ştim, că tace „peşte”… Sigur după Înviere O să-ntrebe de tăiere, Şi-o să ia la ochi cu arcul Să videze întreg ţarcul Rolul său să-l împlinească, Mielul lui să o mierlească. Trecem noi şi de furtună Toată turma, împreună, Berbecuţii, oile… Auzit-ai baciule ?
I believe everything happens for a reason. People change so that you learn to let go. Things go wrong so that you appreciate them when they’re right. You believe less so eventually you trust no one but yourself. And sometimes, good things fall apart so better things can fall together
