Cum ar fi lumea fara culori?
Stateam si ma gandeam zilele trecute care este cea mai frumoasa culoare...
Dar pana la urma noi atribuim valoare culorilor. Fara noi ar fi simple combinatii de rosu, albastru si verde…
Insa odata cu noi devin zambetul fetei de alaturi, sau a persoanei iubite.
Noi, eu si tu, ii dam rasaritului culoarea adevarata. Iar cand cineva indrazneste sa pomeneasca acest cuvant, iti apar in gand sute de imagini, sutele de rasarituri care le-ai prins dimineata venind acasa dupa o noapte lunga petrecuta cu prieteni, sau poate fi soarele ce-l vezi pe cer pentru prima oara-n zi cu toate ca e amiaza.(mi se intampla des)
Fericirea e cea mai frumoasa culoare pe care o poti intalni in viata, caci pana la urma e o culoare complexa, alcatuita din sutele poate miile de culori ce le infrunti in drumul tau de succes.
Succesul este un drum la fel ca si fericirea. Un drum plin de esecuri, de mici bucurii, de putin amar si intuneric pentru ca mai apoi sa te bucuri de culorile unei camere plimbatoare.
De implinirea unei dimineti ce te surprinde-n pat alaturi sau cu gandul la persoana iubita.
Sau poate ploua si brusc realizezi ca ai mai descoperit o culoare misto-n propia camera. Culoare ce pana acum era dezavantajata de soare…
Desigur, culorile sunt doar culori, daca noi nu le-am atribui o valoare, o insemnatate.
Atunci cand vorbesti, iti imaginezi in gand unele imagini colorate, sau nu (caci pana la urma si griul e o culoare!) (cat m-am contrazis odata cu cineva ca visele sunt colorate...nu recunosc nimic:P )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu