duminică, 6 decembrie 2009

Between hammer and anvil



Ce pot sa zic...seara a inceput ciudat...
Am fost calm, chiar foarte calm... nu am ripostat desi am fost provocat, ce-i drept nu am fost injurat de mama, atunci intorceam foaia.
S-a intamplat intr-un magazin oarecare nu conteaza numele, am fost provocat de o persoana in stare de ebrietate, am fost abordat la modul de "misto pe seama mea". M-am purtat matur...am evitat conflictul, desi imi ardea mana dreapta sa o atintesc spre el; mi-am pastrat calmul, am iesit din magazin, desi m-a urmarit si a continuat injuriile m-am stapanit. Robert astepta doar un gest din partea mea, desi un singur pumn ar fi cauzat mai multe leziuni decat doream, m-am abtinut...a fost ok...m-am simtit mai bine apoi.

A urmat ceva foarte urat... si da...acum incep sa arunc in stanga si in dreapta cu cuvinte.
De obicei nu ii vorbesc pe altii de rau, si cand ii vorbesc, recunosc daca sunt intrebat, rare sunt momentele in care evit sa raspund la intrebare pentru a nu rani pe cineva.

Nu, nu mi se pare corect. Si nu, nu iau partea nimanui. Insa in seara asta s-au spus multe cuvinte dure. Imi pare rau daca am spus vreodata ceva care sa lezeze situatia dintre voi2 si sincer imi pare rau ca altii incearca sa faca mai mult rau decat bine pentru voi2.

Maine poti sa nu mai fi cu ea...i don't care...imi sunteti prieteni amandoi si pentru mine conteaza sa fiti ok. Nu stiu trecutul nu ma intereseaza viitorul, ce stiu e ca....atat timp cat sunteti ok in prezent...am un zambet pe fata...nu stiu de ce.

Sunt foarte dezamagit de anumite persoane, si am spus-o si azi am spus-o si ieri o spun si maine; n-am avut niciodata nimic cu tine....mereu am incercat sa iti sar in ajutor....insa eu iert...dar nu uit. Cuvintele tale m-au durut enorm si m-au facut sa imi schimb parerea total despre tine. Poate ca ma asteptam din partea ta...insa asta este...

Unele persoane te surprind cateodata... sincer ma asteptam s fi asa... insa nu sa o arati.
Si aici includ 2 persoane se stiu ele desi nu vor citi niciodata acest blog.

Recunosc nu sunt prefect...insa nici nu sunt dator nimanui, cu un lucru ma mandresc si acela ca, indiferent ce, prietenii vechi au fost si imi vor fi mereu alaturi. Poate ca nu realizezi insa sunt mai afectat de cearta asta dintre noi2 decat tine; mi se pare puerila.

Sincer...ma dor multe...insa majoritatea le tin pentru mine.
E drept ca am spus-o si ieri... imi place sa traiesc in armonie...nu suport barfa prosteasca si nu imi place sa vad prieteni vorbindu-se de rau unul pe celalalt si apoi sa se pupe in locul intunecat.
In fiecare zi ma trezesc si ma uit in lista de mess si vad care mai decare cu statusuri atacandu-se unul pe celalalt. Mi se pare aiurea. Uiti cand erati prieteni? Uiti cand erati frati? E valabil pentru amandoi.

Imi pare rau cateodata de anumite lucruri... nu ma invat niciodata... insa este felul meu... asa sunt eu, bun rau, asa sunt eu.

Pe final evident imi voi cere scuze celor carora le-am reprosat ceva prin acest post.... imi cer scuze ca am fost sincer si am spus ceea ce gandesc.

Trecand peste aceasta stare ...
Este 2... mosul n-a venit, sincer nu il astept...desi am incercat sa fiu cuminte, anul acesta nu cred ca va veni. Varul sau mai mare, pe 25, la fel cred ca imi va ocoli fereastra.

Uneori nu primesti ceea ce doresti, indiferent cat de mult ti-ai dori.


Un comentariu:

  1. ...no, vezi tu...degeaba ai scris postarea asta, in care le dai peste nas celor doi, daca nu le spui si numele...poate se recunosc in postare dar mai fain era sa le dai si numele daca tot le-ai spus in fata, ca sa nu mai aiba nici un dubiu...si poate isi rezolva si ei problema pe care o am...prostuti amandoi!

    RăspundețiȘtergere